"Hai sa ascutim niste frunze" spuse pisica aseara. Cand sa vad mai bine observ ca pisica era legata de bancuta cu monede de cauciuc.
Praf de creta colorata si oameni-bomboana marsaluiau atunci pe bulevard.
Ma frec la ochi si observ ca usa purpurie se inchise in urma mea. Lipsa unui pian-acordeon se facea simtita, iar drumul de puzzle imprastiat de ridica inaintea mea.
Un cocos in forma de gogoasa incepuse sa bata din aripi, iar drumul din fata se aseza usor in forma de paviment.

"Cine mai ramane acum in urma mea?" intrebai eu pisica somnoroasa.

if you got no kind words to say you should say nothing more at all

my revolution, 5 years ago

ceea ce postez astazi este un proiect pe care l'am scris acum 5 ani in timp ce studiam Istoria si Teoria Arte la Bucuresti. Pnetru a mentine cat mai original documentul l'am copiat exact cum l'am gasit scris pe foaie, fara sa corectez. Adaug cateva note totusi.

Made in Ro

Argument

Studenti in primul an ne conformam conditiilor institutiei universitare in care studiem. In acest mod depasim prima etapa a formarii noastre profesionale si anume etapa primei sesiuni de examinare . Nota: WHat?!
In trecut, toate provocarile liceului erau motiv pentru a ne continua drumul spre o cariera in domeniul pe care il iubeam cel mai mult Nota: Ce romantic! fiind eleva intr'un liceu de arta am avut ocazia sa intalnesc o multime de elevi muncitori Nota:Really? ; unii dintre ei isi doreau un loc in arta designului, altii in grafica, altii in creatie vestimentara sau la fel ca mine undeva in Istoria Artei.
Ce se intampla insa, cand dupa prima sesiune incepi sa te intrebi unde te va duce drumul pe care ti l'ai ales, daca ceea ce faci acum te va duce la acolo unde iti imaginai cu mai cateva luni in urma? Ce e de facut atunci cand realizezi ca nimic nu este asa cum iti imaginai si ce se intampla atunci cand nu esti singurul care are de a face cu acest proces?
Cu totii fie mai devreme fie mai tarziu, fie ca recunoastem fie ca nu , incepem sa ne punem astfel de intrebari si poate chiar undeva pe ascuns sa incercam sa gasim solutii pentru timpul pe care il petrecem in perioada facultatii. Nota : Ce am vrut sa spun aici? Ce soultii ?! Unde ar fi necesara o schimbare? In sistemul de admitere? In sistemul de predare? Printre respectabilii domni provesori care ne invata? Nota: Cat de alegoric!
Chiar daca pare prematur sa ne punem astfel de intrebari (avand in vdere ca ne aflam abia la inceputul anului I), acesta ar putea fi momentul, deoarece in, in ratiunile noastre se zbate originea. Nota : Asta e Bazaconia mea preferata! Ce mama masii am vrut eu sa spun aici???

Desfasurare

Made in Ro este o secventa din ceea ce se intampla in mintile noastre in timpul cursurilor, in afara lor si atunci cand lucram. Made in Ro este imaginea materializata a cautarilor noastre si a ceea ce se poate intampla cu ele in timp ce ne sunt educate "sensibilitatile" (talentele).
Urmand acest drum, al studiilor universitare cu totii speram la o pregatire, care sa ne deschida drumurile proprii...
Filmul incerca sensibilizarea numitului proces de stagnare, de plafonare, de demotivare a invatamantului universitar romanesc. Filmul este glasul intrebarii noastre. Nota : LOL

Date tehnice
Filmul este conceput sub forma de manifest, din acest motiv proiectarea sa va fi insotita de cateva fise chestionar care vor fi impartite printre studenti.
Acest chestionar este conceput in asa fel in cat sa dea glas ideilor studentilor despre o reforma a mediului universitar.

Fisele completate vor fi adunate si legate intr-un document revista a universitatii.

Flyer explicativ - continut

Filmul nu este un protest! Filmul reprezinta imaginea Studentului aflat in cautare.

Concluzie

Asadar madeinRo este un proiect care doreste sa afle cat mai multe despre identitatea organismului (format din studenti si profesori) cu care se identifica Universitatea Nationala de Arte Bucuresti.
Acesta este un proiect care ajuta la formarea unei noi identitati a universitatii prin cunoasterea celor care studiaza in cadrul sau, prin urmare se urmareste Nota: "prin urmare se urmareste" Funny promovarea unei universitati deschise , cu standarde inalte si care dooreste sa se alinieze la noile criterii de formare profesionala si artistica, impuse de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana Nota : Yeah right!

Filmul este doar un semn de ingrijorare din partea noastra a studentilor.

Nota: Of Of! Mai Mai!


PS. Promit sa postez si filmul. Sper sa il mai gasesc.

monday morning

the chair-house

un zambet de felina neagra pazeste ostasii de culori ai aurorei. liberi undeva la capat de univers alergam inDoiti de soarta. un zambet de felina neagra ne deschide calea catre povestea unde "zana cea buna" si "pestisorul de aur" suntem chiar noi.

pantofiorii rosii si rata galbena de cauciuc

De cate ori inchid ochii si ma tem, imi imaginez rata galbena de cauciuc si pantofiorii rosii.
Rata galbena de cauciuc pluteste calm si tacuta pe balta din punga din care tocmai am golit ciresele dupa ce le'am spalat. Pantofiorii rosii cu care sunt incaltata acum imi zambesc misterios , comunicandu'mi printr'o fraza muta calea pe care vom merge ca sa ajungem lanaga rata galbena de cauciuc.
Clipesc, iar langa mine se afla un degetar imens care se deschide spre interior printr'o usa glisanta din fier forjat. In interior se afla o cutiuta pavata cu jeleu de banane. Pasesc spre acolo si observ un fel de panou cu butoane numerotate cu arome : vanilie, scortisoara, mosc, trandafir uscat, santal, si un singur buton pe care scrie nori de zahar (care pare cam prea mult folosit). Sunt tentata sa apas pe butonul din urma , insa ceva ma determina sa apas butonul trandafir uscat. Clipesc iar usa se deschide .. pasesc spre exterior unde un fior de rugina dulce-acrisoara imi cuprinde tamplele pana la ceafa. Inchid ochii si raman nemiscata o vreme, pana ce fiorul dispare. Locul asta unde ma aflu acum e necolor, iar cochilii imense de melci aurii tivesc ambele parti ale un drum.. Fac cativa pasi spre exterior iar cand mai clipesc o data ma trezesc din nou in acest lift de sentimente efemere.. Privesc panoul si apas butonul vanilie... o zdruncinatura si un glas de scriitor de basme imi spune soptit "Da, se afla o lume dincolo de aceste usi, chiar daca nu vrei sa o sti aceasta te va atrage violent inspre ea".. Deschid ochii si pasesc in afara , copacii in forma de bomboane pe bat si case de inghetata cu acoperis din cornet, glasuri de copii mergand pe bicicleta si o aroma puternica de vanilie care ma ispiteste sa raman aici.. Ma uit la pantofiorii mei rosii , iar ei imi zambesc de dans , atunci inchid ochi si ceva ma trage in sus , incep sa plutesc iar aroma de vanilie mi se confunda cu pielea, deschid ochii la gandul ca cineva lipseste de aici si iau contact cu podeaua liftului , moment in care ma bucur ca e de jeleu. Privesc oarecum inspaimantata dar in acelasi timp cu un sentiment de eliberare si bucurie panoul si apas butonul scortisoara.. ma foiesc de cateva ori in asternuturi de borangic de culoarea lavandei combinata cu cafeniu , incerc sa deschid ochii dar un sentiment de scortisoara imi inunda mintea iar imaginatia mea incepe trepidand sa imi dezvaluie cateva adevaruri : 3, surub, acadea, lant de bicicleta, pietricele roz, sunet de valuri. Un strop de miere imi cade pe frunte , iar trupul meu usor incepe sa simta violenta cu care rochita gri in care eram imbracta mai inainte , ma aducea spre nivelul urmator. Deschid ochii si imediat apas butonul santal.. Simt ca ceva ma apuca de maini si ma trage in afara. Nu vad prea clar ce e aici, doar o platforma imensa din lemn de abanos pe mijlocu unui lac de margele si o umbrela de catifea cu miros de santal plutind deasupra platformei. Alerg spre mijloc si ma agat de umbrela dupa ce stau o vreme nemiscata observ ca umbrela dispare , iar pesti albastrui incep sa sara printre margelele din sticla fina ... atunci ma cuprinde un sentiment de bucurie si implinire la gandul ca imi apartin .. ma intind pe lemnul caldut iar in acest moment o emotie de aer curat imi inunda toate nivelurile perceptiei .. ma simt amortita , iar trupul meu mentolat acum incepe sa alunece pe fulgi de timp ... un reflex intens de inspiratie ma trimite la loc in pantofiorii mei rosii. Atunci deschid ochii, imi aranjez rochita , imi verific culoarea buzelor si apas, inghitind o data, butonul mosc.. tresar, iar mainile care pana acum o secunda imi erau reci , se incalzesc usor , buzele incep sa simta nevoie de umezeala , iar ochii cu o secunda in urma larg deschisi se inchid strans si atunci in pieptul meu se detoneaza bomba de confetti sangerii care treptat imi inunda fiecare coltisor al trupului.. ma simt inecata de o emotie pe care nu pot sa o definesc, ma simt ca un om de zapada caruia ii place sa stea la soare..
Deschid ochii.. epuizata , inspaimantata dar libera mai privesc o data panoul si fara sa il ating se deschide usa liftului.. in fata vad un coridor , care la fiecare capat avea o pereche de trepte. Chiar in fata mea pe perete scria :< Ati ajuns la primul nivel al calatoriei dumneavoastra "Nori de zahar", aici veti primii toate instructiunile de care aveti nevoie pentru a nu intampina greutati la vizitarea celorlalte etape > pe o masuta in fata mea se afla (norocul meu), un bol cu margele de gheata .. iau cateva in mana , imi privesc pantofiorii rosii si imi doresc foarte mult sa ajung la rata galbena de cauciuc.. atunci un miros puternic de cirese imi inunda simturile, deschid ochii si iata rata galbena de cauciuc de la care imi voi lua ramas bun dupa jumatate de ora ...
Clipesc!


*
* *

*

triunghiul bulinelor si elasticul de par cu bilute rosii

Lista de obiecte din cutia de vechituri:
1 buc. pestisor de aur
1 buc. coarda de sarit
2 buc. gume coca cola / 1 buc. topi top
pantalonii cu buline galbene
maieul de la tusi Ionela
1 buc. ardei de ceara
papusile cu picioare lungi
maimuta de plus
un pachet de carti de joc pacalici cu 3 carti lipsa
ramasitele de creta colorata
trusa de geometrie din care lipste creionul
formula de impacare "impacare impacare / intre doua dobitoace / dobitoaca cea mai mare /esti chiar tu"
formula de vot pentru "matz'ascunsa": "din oceanul pacific a iesit un peste mic"
masca de zoro
punga de pietricele
piaptanul ucigas
cutia de tic-tac cu diamante
pegasul albastru
gaura din genunchi
linia de pe frunte
"rivanol de la bunica"
pisica Sindy
Cristi
parfumul roll'on
stiloul albastrul
definitia silabei si tragedia

~~~

Sticla de lapte si vacile de cristal

Dupa ce am calcat in interior , am observat o perdea de fum alb cu gust de crema de lamaie. Atunci am scotocit in buzunar si am descoperit ca am o pereche de ochelari pentru zilele cu astfel de gust, m’am bucurat sa ii descopar acolo deoarece stiam ca doar cu ajutorul lor voi putea zarii barza portocala ce mi’a platit biletul de intrare la spectacol.” Aceasta este o poveste pentru oameni mari “ ma gandeam eu “Cat de mari pot sa fie oamenii mari?” m’a intrebat atunci un melc de jeleu care trecea pe langa maneca mea . Mi’am pus ochelarii si stelele de pufarini au inceput sa straluceasca in gustul sticlei de lapte , m’am lasat purtata de aromele de fructe cu vanilie din atmosfera pana ce am simtit ceva dulce amarui pe picior , mi’am dat jos ochelarii si m’am uitat mai bine … era un tantar strengar care tocmai mancase capsuni “sti cumva unde e Barza Portocala ?” l’am intrebat eu “zzztiu zzzaazzi zzzzpun zzdoar zzzzaca mzzzzzzz ieeeeii zzu zzzinzzzeee!” spuse el. Uite asa mi’am facut un prieten in sticla de lapte , tot drumul pana la cazuta de mere , unde spunea el ca se afla barza portocala, mi’a zzzzumzait la ureche ceva despre Viermisorul Argintiu si cheita de la casa de mere ,pe care aveam sa o gasesc mai tarziu la urechea mea, nu am inteles mare lucru , cred ca era din cauza accentului ciudat al tantarului, dar tot ce nu intelegeam atunci aveam sa inteleg mai tarziu, mai exact peste doi pasi .. Ajunsesem deja pe dealul “Cascaval cu gauri“, aici traiau multe vietuitoare precum serpi de hartie creponata, iepuri din vata de zahar, viermisori din jeleu si licurici.Noul meu prieten tantarul strengar si’a luat zborul aici si m’a lasat singura . Mi’am pus ochelarii pe nas si am mai mers putin pana m’am intalnit cu un sarpe de hartie creponata roz, a incercat el sa ma hipnotizeze dar nu a reusit… pana la urma i’am oferit una din perlele pe care le aveam in buzunar si mi’a dat o harta care sa ma ajute sa gasesc casa de mere. Si pe langa harta mi’a mai dat si o frunza de arbore telefon pe care m’am suit si am calatorit urmand instructiunile de pe harta.
Cand am iesit din zona dealului cascaval cu gauri am ajuns in podisul ciupercutelor sclipitoare , apoi pe taramul Regelui Scortisoara (despre care am sa va pofestec cu alta ocazie) de aici am ajuns direct in Tara Merelor.
Totul era verde sclipitor aici , iar cerul se unea cu pamantul, iar pamantul era portocaliu, galben, verde, albastru verzui cu stele argintii si raze de soare violet… s’a uscat si frunza pe care calatoream asa ca am lasat’o intru’un funzo-service sa se ocupe mecanicii lilieci de ea , in speranta ca atunci cand va trebui sa ma intorc o voi putea refolosi, m’am inselat pentru ca mecanicii lilieci au mancat’o. Ma simteam destul de pierduta aici , probabil si din cauza ca nu imi placeau merele , dar asta avea sa ma ajute pe cand va trebui sa negociez cu viermele argintiu . Norocul meu ca am intalnit si aici o furnica rastafari care a fost foarte prietenoasa cu mine si m’a dus pana la Casa de mere . Aici aveam sa il cunosc pe viermele argintiu. A iesti la poarta imbracat intr’un halat din pene de papagal alb-negru , cu ochelarii lui Lennon pe ochi si pipa lui Rene in gura … S’a uitat la mine de sus , iar cand i’am spus ca o caut pe Barza Portocala a inceput sa rada ingrozitor si m’a intrebat daca inca cred in barza , uimita si oarecum infricosata m’am uitat in ochii lui si fara sa ezit i’am spus : “DA!”. Atunci s’a oprit din ras . si’a scos pipa si m’a invitat in casa , m’a rugat sa ocup un loc la masa si sa servesc un ceai, trebuie sa va spun ca nu am fost deloc incantata sa beau ceai de slanina fiarta, dar ce sa fac l’am turnat in buzunar , care avea sa ma urasca trei zile dupa eveniment. Am stat cu viermele argintiu aproape o saptamana , timp in care as fi preferat sa imi ajut mama la calcule contabile. Intr’un sfarsit mi’a spus ca Barza Portocala locuieste vis-à-vis de el si ca acum are nepotii la ea .
M’am bucurat cand am auzit ca nu mai am prea mult de calatorit deoarece imi amintisem de pisica mea care e singura acasa. Mi’am luat ramas bun de la Viermele Argintiu si am traversat la casa Berzei Portocala. Cand m’a vazut la marginea casei s’a bucurat enorm , m’a prezentat nepotilor sai , apoi i’am spus ca am venit sa o rog sa ma ajute sa gasesc vacile de cristal . Atunci mi’a spus ca sunt tinute prizoniere de catre Viermele Argintiu. Trebuia sa le eliberez , pentru ca daca nu le eliberam , gustul de crema de lamaie avea sa devina prea acru si sticla de lapte va bloca drumul spre gradina lui Rumpy gandacul cu gust de pepene galben. Intr’o noapte cu ajutorul mecanicilor lilieci am reusit sa eliberam vacile de cristal din casa de mere. Atunci mi’am luat ramas bun de la prietenii din sticla de lapte , iar furnica rasta mi’a dat o sticulta cu un abur magic pe care daca aveam il eliberez voi ajunge dincolo de sticla de lapte . Iata asa am ajuns la Rumpy, despre care ziceam ca am sa va povestesc cu alta ocazie .

l-am gasit pe Grigore

continuare la Thursday, April 8, 2010 ...




*************************************************************************************


niste albinute roz imi bazaiau azi dimineata langa degetul mic . am deschis ochii si am vazut ca tineau in mana o ciuperca albastra, m'am uitat mai bine si am vazut ca avea desenata o harta pe ea . pisica era inca somnoroasa, asa ca am luat harta si am plecat singura in cercetare. pe harta apareau urmatoarele: un papuc rosu, o felie de pepene verde, puf de papadie, o randunica si ceva ce parea a fi o palarie in forma de jalon. mi'a luat putin timp pana sa realizez ce vrea sa spuna harta. mi'am pus rochita cu dungi galbene (pentru ca lumineaza pe intuneric) m'am spalat pe fata cu un strop de roua si am pornit spre gardina. pe drumul pietruit cu boabe de cafea am intalnit randunica de pe harta, mi'a spus sa o urmez, in zadar o tot intrebam unde mergem si in zadar incerca sa imi raspunda, se pare ca nu eram destul de somnoroasa ca sa inteleg ce spune. am mers asa pentru o vreme pana am gasit papucul rosu, motiv de bucurie pentru mine deoarece apartinea celui pe care il tineam tot timpul in buzunar in speranta ca ii voi gasi perechea, i'am incaltat asadar si am pornit la drum in continuare. la un moment dat randunica disparu, m'am speriat putin, din cauza ca in locul in care ma aflam acum cresteau niste ferigi uriase , noroc cu rochita ! a inceput sa lumineze , iar dupa o perioada in zare am vazut ceva straniu , era un fel de ceata , o ceata pe care o vedeam foarte clar , acum stiu din ce e facuta ceata, din perle fine agatate de un fel de parasuta.. dar cred ca mirosul de cafea al drumului m'a facut sa inteleg ca era vorba despre puful de papadie. am strans cateva perle si le'am bagat in buzunar, care acum se tot plangea ca e singur de cand am agsit celalalt papuc rosu. am continuat drumul si parca parca incepea sa se vada lumina , ferigile nu prea mai erau in zona asta , iar sub picioarele mele se intindea o patura de pufuleti verzi, a fost o placere sa trec pe acolo pentru ca ma simteam deja putin obosita si trebuie sa recunosc ca imi era si putin foame (de asta am decis sa mananc putin din harta)..dupa inca putin timp soarele stralucea bucuros deasupra mea , a fost placut pentru inceput dar sarea din harta si caldura ma faceau sa imi fie sete , asa ca dupa o bucata de drum imi cam pierdusem speranta si m'am molesit, am decis astfel sa dorm putin la umbra unui peste, care si el era somnors .. am visat ceva, l'am visat pe Grigore , iar in timp ce dormeam o lacrima mi'a atins buzele si m'am trezit. Dupa ce m'am trezit aveam o pofta de aventura pe care nu o mai simtisem de cand cu evenimentul tragic din curte (cel legat de pitic). Parca undeva intr'un colt al imaginatiei ceva imi spunea ca Grigore ma asteapta.. am tot mers pana am dat de o sticla imensa de lapte rasturnata pe mijlocul drumului , curiozitatea m'a facut sa intru in ea (ce am gasit acolo am sa va povestesc altadata) .. cand am iesit de acolo am gasit si bucata de pepene verde pe care am decis sa o pastrez pe mai tarziu, pentru ca nu imi era pofta decat de aventura acum , am mai mers prin padure , am gasit capsuni uriasi de culoare galbena cu dungi mov, am gasit arici verzi, am gasit melci cu rucsac in loc de cochilie, am gasit furnici rastafari, am gasit camile cu pene si baloane de sapun cu care puteai sa calatoresti, dar despre toate astea am sa va povestesc altadata. Ideea principala era Grigore al carui palarie am gasit'o sub un gandac vesel care mirosea a pepene galben si care a impartit cu mine o acadea.. il chema Rumpy , dar si despre el am sa povestesc altadata pentru ca are o mare contributie la intalnirea mea cu Grigore , credeti sau nu erau neamuri indepartate, dar au petrecut copilaria impreuna, si mi'a spus ca TRAIESTE si ca el e nemuritor si ca doar ii place sa faca astfel de glume cu cei pe care ii iubeste si ca am sa inteleg eu de ce a facut asta (veti intelege si voi cand voi pofestii pe larg despere intamplarile din calatoria mea). dupa ce am terminat portia de acadea cu gust de idei bune am pronit la drum urmand sfatul lui Rumpy care zicea sa merg exact unde vreau eu si am sa il gasesc pe Grigore. Dupa o bucata de drum am ajuns intr'o zona bicolora , culorile se schimbau in functie de gandurile mele, iar ca sa pot sa vad pe unde merg trebuia sa fiu vesela. dupa ce am iesit din zona asta m'am impiedicat de un butuc imens , era de 20 de ori mai mare decat mine si avea o portita mica la baza, am incercat sa trag cu ochiul pe vizor dar nu se vedea nimic asa ca am apasat pe sonerie de vreo cateva ori si am asteptat, dupa cateva zile cineva a descuiat usa pe dinauntru, am trsarit si am vazut in usa un batranel chel si cu ochelari , era cam intuneric si avea in mana o lampa, m'a invitat inauntru.. a doua zi dimineatza m'am trezit iar palaria lui Grigore disparuse, am inceput sa plang iar din pragul usii batranelul care ma chemase in casa aseara se dovedea a fi Grigore care isi ascunse fericit chelia sub palarie. Am stat putin de vorba , i'am povestit toate peripetiile pe care le'am avut pe drumul pana la el si cu un ultim rasuflu de oboseala l'am intrebat cum ajungem acasa ? pisica ma astepta destul de ingrijorata deja si imi era teama sa nu plece sa ma caute. atunci Grigore m'a intrebat de puful de papadie pe care il aveam in buzunar si mi'a spus ca il vom folosi ca sa calatorim inapoi spre casa . Am iesit in fata usii, am dat drumul la cate o perla (nu vreau sa va spun cum s'a impotrivit buzunarul saracul cand am luat de la el perlele) ne'am agatat de ele si cat am clipit eram la mine in pat langa pisica mea ce incerca deja de o vreme sa ma trezeasca , ce vis straniu .. ma dau jos din pat si ce sa vad papucii mei rosii erau impreuna acolo, iar pe masa langa laptele pisicii felia de pepene verde si perlele imi zambeau fericite ca de buna revedere .. am iesit repede din casa si la intrarea in gradina era el chiar el, Grigore care imi trase cu ochiul si imi facuse semn sa nu spun la nimeni nimic.. Ah sa nu spuneti nici voi nimanui ce am povestit acum ..

"tu vrei sa vii la mine dup'aia?"

intr'o asteptare isterica, renuntam la ceea ce suntem noi in esesnta. intr'o miscare triunghiulara ne construim drumul spre iesire. Exit-ul ne da intstructiuni clare despre cum sa fim propria noastra victima.

"hang over" the bycicle

cristale de ploaie pe piele si o senzatie de goliciune interioara. a doua zi dezorientare urmata de un scop precis. apoi un aer cald care iti acopera expresia fetei fara sa te faca sa te simti vinovat . trezirea pe o piatra rece cu cutit al constiintei infipt in cap..

"Be wise as thou art cruel, do not press
My tongue-tied patience with too much disdain;
Lest sorrow lend me words, and words express
The manner of my pity-wanting pain.
If I might teach thee wit, better it were,
Tough not to love, yet, love, to tell me so;
As testy sick men, when their deaths be near,
No news but health from their physicians know.
For if I should despair, I should grow mad,
And in my madness might speak ill of thee.
Now this ill-wresting world is grown so bad,
Mad slanderers by mad ears believed be:
That I may not be so, nor thou belied,
Bear thine eyes straight though thy proud heart go wide."
(Shakespeare)

boli grave

am citit azi intr'o carte , aleasa intamplator , carte despre alimentatia sanatoasa...

"Din punctul de vedere al medicinii naturale afectiunile grave sunt cauzate si de o atitudine interioara, de o predispozitie psihologica si afectiva.
Ele sunt generate de :
*stari coplesitoare de suparare in care persoana crede ca nimic nu mai are rost, ca totul e zadarnic;
*rani sufletesti adanci, mahniri si secrete ascunse profund;
*incapacitatea de a ierta, resentimente de durata, stari profunde de ura indelungata (uneori chiar neconstientizate), indreptate asupra altor persoane sau chiar asupra propriei persoane;
*socuri si traume psihologice si afective;
*stari intense de disperare si nemultumire in fata vietii.
Sfaturi pentru insanatosire:
Aceste stari sufeletesti constituie focarul care nu permite vindecarea; aceste stari fac ca boala sa apara la dv. si nu la alte persoane. Ele pot fi contracarate prin taierea totala a starilor opuse, cu credinta si cu ajutorul autosugestiei benefice. Pot fi folosite urmatoarele idei de forta : "Sunt fericit! Ma iubesc si ma accept asa cum sunt! Imi iert totul cu bucurie si ma eliberez de trecut. Aleg sa percep lumea cu bucurie. Ii iert pe toti oamenii fata de care mai am resentimente, total si neconditionat. Ii iubesc si ii aprob."

one lil drop

vreau sa strig, iar apoi sa ma inec in strigatul meu...ma pierd printre mine si ma regasesc printre nimeni ... vreau sa apuc sursa lacrimilor mele si sa o sec , vreau sa vreau dar nu mai pot.. sunt singura si ma inec singura in mine ... tot ce mai vad e doar un fum violet care imi ineaca sufletul si ma lasa fara cicatrici ..nici macar ele , urmele nu au mai ramas... totul e pierdut.

a murit azinoapte piticul de gradina. pisica tot incerca sa imi spuna ceva azi dimineata, dar eu cu ochii mei umezi nu am reusit sa o aud. era vorba despre el, despre grigore piticul de gradina; a murit si ei l'au dus sa il ingroape , insa pe drum s'au intalnit cu unul dintre pantofii mei rosii care i'a tinut pe loc asteptand sa ma trezesc eu. acum cand m'am trezit am plecat in cautarea lui grigore dar cred ca am luat'o pe un drum gresit , pentru ca nu are cum sa fie asa intuneric pe drumul pe care au plecat ei, s'ar fi temut de prezente ale mortii in intuneric ...
to be continued

Mind flowers
Pretty mind flowers
Take a trip to the center of your mind
To your mind
Letting only your conscience be your guide
Finding out that life is where is edge

Sacrifice of your ego, sacrifice, sacrifice
Let it go, let it go, let it go...

Falling sounds explode across myriad conscience of tomorrow’s mind
You feel yourself rising slowly and yet falling down upon shattered dreams
Crystal sights are shattered and distorted by reality’s truth
Again you hear the crying of a thousand harpies as tomorrow is gone
You are cleansed…
You will never hear distortion again

I am falling into the quicksand of my troubled mind

Peace, tranquillity
Mind flowers

daca stiam..

am extras azi din cutia cu amintiri un pestisor de aur.. dorintele erau indeplinite deja , ochii sai uscati si praful de pe oasele mele se amestecasera in inele de fum, iar sangeriul din stratul subtire de zapada imi calmase deja durerea.

Timpul , nu are nimic de’a face cu gramatica aici, iar geografia nu ma ajuta sa imi gasesc locul.

Astazi sau ieri sau anul trecut sau acum 23 de ani deschideam pentru prima data ochii, iar maine am de gand sa ii deschid din nou.

Ma intreb inca de ce merg oamenii la inmormantari si de ce viata incepe tot cu o gaura..?

Nu vreau , insa sa stiu unde merge ceara si de ce se topeste zapada.

Aici viata putrezeste si incepe sa puta, m-am saturat cu informatii de care nu ma folosesc, iar oamenii din jurul meu sunt morti cu totii si au inceput si ei sa puta.

Aceasta pulbere de sticla pentru ochi, improscata pe pielea mea ma face sa simt tot, sa vad tot si zgomotul nu inceteaza.

Coardele pianului ma urmaresc, ele cred ca ciocanul e la mine, eu am doar betele si asa sunt salvata, dar ratiunea mea nu mai e aici… simt ca nu mai simt nimic.

Daca ar exista cuvinte care sa povesteasca imaginile din trecutul memoriei mele, probabil (putin probabil) copilul din praf de zana m’ar vizita, iar copacii de rasete vor inflorii din nou..

Dar de fiecare data cand privesc in intunericul tau ceva ma trage acolo si imi interzice sa renasc.

Copacii astia goi si uscati, pe cerul sufletului tau imi plang necugetarea dar eu vreau sa raman.

Tie iti scriu, as vrea sa pleci din mine as vrea sa ramai, sa nu ma mai temi si as vrea sa raman una si sa stiu.

Credeam ca vom castiga, dar credeam doar in celalalt.

Unde am ramas acum? Ma trezesc din nou in intunericul sufletului tau si nu pot sa plec. Daca durerea dispare mor, iar ziua ma va orbi in nivelul urmator si nu voi mai putea sa ma ridic. Pastreaza-ma aici si invata-ma cum sa sufar. E dulce durerea din care imi dai sa gust. Sunt dependenta si nu pot sta aproape . Cine sunteti voi si unde plecati de fiecare data? De ce m’ati dorit langa voi daca stiati ca ma veti uita acolo?

As vrea sa iti inghit glasul sa nu te mai aud, dar tu nici macar nu vrei sa imi vorbesti, pe langa asta m-ai uitat acolo si nu ma mai gasesti.

Ochii morti ai jucariilor care ma privesc imi amintesc de durerea carnii care m’a inclestat aici. Iar acum te implor, fi tu macelarul meu, ajuta-ma sa trec de mine.

Am incercat sa imi opresc suflul, am dat gres insa. Eu nu imi mai ajung, ati luat fiecare ce ati vrut din mine si m-ati uitat undeva.

Ma vreau inapoi si vreau ca voi sa nu mai fiti, dar cobor in intunericul tau si raman aici. Nu te vreau aici, vreau sa dispari, vreau sa ma lasi singura cu tine.

Casele de culoare alba nelocuite , de pe aceasta strada imi amintesc ca nu sunt mai mult decat un fel de ambalaj trist colorat, acum nu mai folosesc la nimic.

Sunetul care se tot repeta in mintea mea , acest sunet puternic imi striga uscaciunea copacilor din suflet si ma face sa ma inec in intunericul tau, apoi ma aplec peste mine si ma arunc intr-o mare de pustietati.

Ochi goi de pisici ma privesc acum, iar tu nu esti aici.

Niste frunze de sticla imi sfarama inima si imi usuca suflarea. Te privesc, iar tu esti pierduta in mine..

“Copil nerod pleaca de langa mine!” am strigat ieri, dar tu ai ramas, crezand ca ma salvezi. Eu sunt salvata in intunericul din spatele soarelui, inchisa in negura privirii tale si nu pot sa ma privesc pentru ca imi canta noaptea pasarile prohodul. Iar ea nu mai e aici, am rugato sa plece, am obligato sa ramana, dar s-a intors el.

Si raman legata in mine si nu pot sa mai aud cantecul de moarte si vreau ca acest copac al vietii sa se opreasca din crescut peste moartea mea.

Mi-am pierdut nemurirea in tine, iar acum nu te mai gasesc.

Aud chitcait de soareci, in loc de muzica de bal si nisipul din pamant galben imi acopera ghetele. Am baut destul din apa ta, acum cruta-ma te rog si da-mi nemurirea inapoi.

Urca-ma in trenul ce ma va duce spre scaunul de judecata si judeca-ma. Voi pleda vinovata, iar tu ma vei crede, eu voi continua sa gresesc, iar tu ma vei ierta.

Imi marchez drumul de intoarcere cu sangele tau, tu ma ierti stiind ca ma voi intoarce la tine. M-ai ratacit undeva in intuneric si eu ma tot lovesc de copaci in timp ce pasarile tot canta.. imi canta .. ne canta pe noi si tristetea noastra. Mi’a spus cineva ca nu e nimeni aici, dar sunt toti aici si ma privesc insetati , au de gand sa ma bea. Nu le voi fi de ajuns si atunci ma vor repatria, dar tu nu vei fi acolo pentru ca eu te-am ucis ca sa imi gasesc drumul spre tine.

Tine-ma de mana si fi tu primul, acum am gasit nemurirea.

si cine o sa ma mai intrebe de unde vin si cine o sa ma prinda de mana cand cad si cine o sa imi impleteasca cuvintele cu ale ei si cine o sa imi asculte sufletul atunci cand cred ca nu mai bate si cine ma va crede in afara de tine . .? de asta nu te voi lasa de langa mine, acum aici pentru tot..

( Morning Tears - Asa ni Namida)

Sunt bolnava de tine, privirea ta imi striveste umerii iar urma sarutului tau imi opreste respiratia in timpul somnului.
Visul nu s'a sfarsit, tu esti aici dar apartii altcuiva si nu imi amintesc de ce orfana de mine te vrea pe tine vicleano. Uneori am sentimentul ca ma pierd printre noi, iar in timpul asta lacrimile imi lasa violent urme adanci pe obraji, urme pe care nu le voi putea explica dimineata.
Sunt disperata, am pierdut valul de panica, iar acum credinta mea ramane descoperita, pierduta in incercari..

si de unde sa te mai scot eu pe tine acum si daca te gasesc , unde te voi pastra in asa fel in cat sa imi amintesc unde te'am lasat..?
mi'am scufundat singura privirea in cuvinte de aur , care acum s'au transformat in graunte de nisip ..
poateee intr'una din zilele astea de mercur ma voi trezi intr'un vis real ce apartine maturizarii si atunci iti voi cere sa pleci , tu copil nebun din mine.

http://www.youtube.com/watch?v=9yQDS8f1O9o

...astazi mi'am amintit de ziua aia in care am realizat ca aceasta lume este la fel de reala precum era viata mea in timp ce ma jucam de'a viata in copilarie ....



"Their tears are filling up their glasses
No expression, no expression
Hide my head I want to drown my sorrow
No tomorrow, no tomorrow"

cred ca s'a intamplat in timpul petrecerii de Craciun de la Facultatea de Arte ..

ate rosii

De fiecare data cand clipesc vad aceste fire de ata rosie care imi tivesc respiratia, apoi deschid ochii si vad albastru. Nu mai stiu de cate ori a trebuit sa bat din aripi mai inainte ca sa pot sa imi reiau respiratia , dar imi amintesc ca erai tu acolo .. si.. si incercai sa ma ignori , apoi am deschis ochii si apa asta verde care imi inunda obrajii ma face sa zbor .. si incep sa strig iar dintre buzele mele ies mii de molii lasand in urma lor acest praf putin colorat... Acest praf are o culoare ciudata, e de parca ar fi fost vreodata totul, culoarea primordiala a sufletului meu nou nascut ; nu inteleg ce s'a intamplat intre timp pentru ca ata asta rosie incepe sa imi tiveasca pleoapele si... sunt confuza..