Dupa ce am calcat in interior , am observat o perdea de fum alb cu gust de crema de lamaie. Atunci am scotocit in buzunar si am descoperit ca am o pereche de ochelari pentru zilele cu astfel de gust, m’am bucurat sa ii descopar acolo deoarece stiam ca doar cu ajutorul lor voi putea zarii barza portocala ce mi’a platit biletul de intrare la spectacol.” Aceasta este o poveste pentru oameni mari “ ma gandeam eu “Cat de mari pot sa fie oamenii mari?” m’a intrebat atunci un melc de jeleu care trecea pe langa maneca mea . Mi’am pus ochelarii si stelele de pufarini au inceput sa straluceasca in gustul sticlei de lapte , m’am lasat purtata de aromele de fructe cu vanilie din atmosfera pana ce am simtit ceva dulce amarui pe picior , mi’am dat jos ochelarii si m’am uitat mai bine … era un tantar strengar care tocmai mancase capsuni “sti cumva unde e Barza Portocala ?” l’am intrebat eu “zzztiu zzzaazzi zzzzpun zzdoar zzzzaca mzzzzzzz ieeeeii zzu zzzinzzzeee!” spuse el. Uite asa mi’am facut un prieten in sticla de lapte , tot drumul pana la cazuta de mere , unde spunea el ca se afla barza portocala, mi’a zzzzumzait la ureche ceva despre Viermisorul Argintiu si cheita de la casa de mere ,pe care aveam sa o gasesc mai tarziu la urechea mea, nu am inteles mare lucru , cred ca era din cauza accentului ciudat al tantarului, dar tot ce nu intelegeam atunci aveam sa inteleg mai tarziu, mai exact peste doi pasi .. Ajunsesem deja pe dealul “Cascaval cu gauri“, aici traiau multe vietuitoare precum serpi de hartie creponata, iepuri din vata de zahar, viermisori din jeleu si licurici.Noul meu prieten tantarul strengar si’a luat zborul aici si m’a lasat singura . Mi’am pus ochelarii pe nas si am mai mers putin pana m’am intalnit cu un sarpe de hartie creponata roz, a incercat el sa ma hipnotizeze dar nu a reusit… pana la urma i’am oferit una din perlele pe care le aveam in buzunar si mi’a dat o harta care sa ma ajute sa gasesc casa de mere. Si pe langa harta mi’a mai dat si o frunza de arbore telefon pe care m’am suit si am calatorit urmand instructiunile de pe harta.
Cand am iesit din zona dealului cascaval cu gauri am ajuns in podisul ciupercutelor sclipitoare , apoi pe taramul Regelui Scortisoara (despre care am sa va pofestec cu alta ocazie) de aici am ajuns direct in Tara Merelor.
Totul era verde sclipitor aici , iar cerul se unea cu pamantul, iar pamantul era portocaliu, galben, verde, albastru verzui cu stele argintii si raze de soare violet… s’a uscat si frunza pe care calatoream asa ca am lasat’o intru’un funzo-service sa se ocupe mecanicii lilieci de ea , in speranta ca atunci cand va trebui sa ma intorc o voi putea refolosi, m’am inselat pentru ca mecanicii lilieci au mancat’o. Ma simteam destul de pierduta aici , probabil si din cauza ca nu imi placeau merele , dar asta avea sa ma ajute pe cand va trebui sa negociez cu viermele argintiu . Norocul meu ca am intalnit si aici o furnica rastafari care a fost foarte prietenoasa cu mine si m’a dus pana la Casa de mere . Aici aveam sa il cunosc pe viermele argintiu. A iesti la poarta imbracat intr’un halat din pene de papagal alb-negru , cu ochelarii lui Lennon pe ochi si pipa lui Rene in gura … S’a uitat la mine de sus , iar cand i’am spus ca o caut pe Barza Portocala a inceput sa rada ingrozitor si m’a intrebat daca inca cred in barza , uimita si oarecum infricosata m’am uitat in ochii lui si fara sa ezit i’am spus : “DA!”. Atunci s’a oprit din ras . si’a scos pipa si m’a invitat in casa , m’a rugat sa ocup un loc la masa si sa servesc un ceai, trebuie sa va spun ca nu am fost deloc incantata sa beau ceai de slanina fiarta, dar ce sa fac l’am turnat in buzunar , care avea sa ma urasca trei zile dupa eveniment. Am stat cu viermele argintiu aproape o saptamana , timp in care as fi preferat sa imi ajut mama la calcule contabile. Intr’un sfarsit mi’a spus ca Barza Portocala locuieste vis-à-vis de el si ca acum are nepotii la ea .
M’am bucurat cand am auzit ca nu mai am prea mult de calatorit deoarece imi amintisem de pisica mea care e singura acasa. Mi’am luat ramas bun de la Viermele Argintiu si am traversat la casa Berzei Portocala. Cand m’a vazut la marginea casei s’a bucurat enorm , m’a prezentat nepotilor sai , apoi i’am spus ca am venit sa o rog sa ma ajute sa gasesc vacile de cristal . Atunci mi’a spus ca sunt tinute prizoniere de catre Viermele Argintiu. Trebuia sa le eliberez , pentru ca daca nu le eliberam , gustul de crema de lamaie avea sa devina prea acru si sticla de lapte va bloca drumul spre gradina lui Rumpy gandacul cu gust de pepene galben. Intr’o noapte cu ajutorul mecanicilor lilieci am reusit sa eliberam vacile de cristal din casa de mere. Atunci mi’am luat ramas bun de la prietenii din sticla de lapte , iar furnica rasta mi’a dat o sticulta cu un abur magic pe care daca aveam il eliberez voi ajunge dincolo de sticla de lapte . Iata asa am ajuns la Rumpy, despre care ziceam ca am sa va povestesc cu alta ocazie .
No comments:
Post a Comment