De fiecare data cand clipesc vad aceste fire de ata rosie care imi tivesc respiratia, apoi deschid ochii si vad albastru. Nu mai stiu de cate ori a trebuit sa bat din aripi mai inainte ca sa pot sa imi reiau respiratia , dar imi amintesc ca erai tu acolo .. si.. si incercai sa ma ignori , apoi am deschis ochii si apa asta verde care imi inunda obrajii ma face sa zbor .. si incep sa strig iar dintre buzele mele ies mii de molii lasand in urma lor acest praf putin colorat... Acest praf are o culoare ciudata, e de parca ar fi fost vreodata totul, culoarea primordiala a sufletului meu nou nascut ; nu inteleg ce s'a intamplat intre timp pentru ca ata asta rosie incepe sa imi tiveasca pleoapele si... sunt confuza..
No comments:
Post a Comment