"Hai sa ascutim niste frunze" spuse pisica aseara. Cand sa vad mai bine observ ca pisica era legata de bancuta cu monede de cauciuc.
Praf de creta colorata si oameni-bomboana marsaluiau atunci pe bulevard.
Ma frec la ochi si observ ca usa purpurie se inchise in urma mea. Lipsa unui pian-acordeon se facea simtita, iar drumul de puzzle imprastiat de ridica inaintea mea.
Un cocos in forma de gogoasa incepuse sa bata din aripi, iar drumul din fata se aseza usor in forma de paviment.

"Cine mai ramane acum in urma mea?" intrebai eu pisica somnoroasa.