"Hai sa ascutim niste frunze" spuse pisica aseara. Cand sa vad mai bine observ ca pisica era legata de bancuta cu monede de cauciuc. Praf de creta colorata si oameni-bomboana marsaluiau atunci pe bulevard. Ma frec la ochi si observ ca usa purpurie se inchise in urma mea. Lipsa unui pian-acordeon se facea simtita, iar drumul de puzzle imprastiat de ridica inaintea mea. Un cocos in forma de gogoasa incepuse sa bata din aripi, iar drumul din fata se aseza usor in forma de paviment.
"Cine mai ramane acum in urma mea?" intrebai eu pisica somnoroasa.
ceea ce postez astazi este un proiect pe care l'am scris acum 5 ani in timp ce studiam Istoria si Teoria Arte la Bucuresti. Pnetru a mentine cat mai original documentul l'am copiat exact cum l'am gasit scris pe foaie, fara sa corectez. Adaug cateva note totusi.
Made in Ro
Argument
Studenti in primul an ne conformam conditiilor institutiei universitare in care studiem. In acest mod depasim prima etapa a formarii noastre profesionale si anume etapa primei sesiuni de examinare . Nota: WHat?! In trecut, toate provocarile liceului erau motiv pentru a ne continua drumul spre o cariera in domeniul pe care il iubeam cel mai mult Nota: Ce romantic! fiind eleva intr'un liceu de arta am avut ocazia sa intalnesc o multime de elevi muncitori Nota:Really? ; unii dintre ei isi doreau un loc in arta designului, altii in grafica, altii in creatie vestimentara sau la fel ca mine undeva in Istoria Artei. Ce se intampla insa, cand dupa prima sesiune incepi sa te intrebi unde te va duce drumul pe care ti l'ai ales, daca ceea ce faci acum te va duce la acolo unde iti imaginai cu mai cateva luni in urma? Ce e de facut atunci cand realizezi ca nimic nu este asa cum iti imaginai si ce se intampla atunci cand nu esti singurul care are de a face cu acest proces? Cu totii fie mai devreme fie mai tarziu, fie ca recunoastem fie ca nu , incepem sa ne punem astfel de intrebari si poate chiar undeva pe ascuns sa incercam sa gasim solutii pentru timpul pe care il petrecem in perioada facultatii. Nota : Ce am vrut sa spun aici? Ce soultii ?! Unde ar fi necesara o schimbare? In sistemul de admitere? In sistemul de predare? Printre respectabilii domni provesori care ne invata? Nota: Cat de alegoric! Chiar daca pare prematur sa ne punem astfel de intrebari (avand in vdere ca ne aflam abia la inceputul anului I), acesta ar putea fi momentul, deoarece in, in ratiunile noastre se zbate originea. Nota : Asta e Bazaconia mea preferata! Ce mama masii am vrut eu sa spun aici???
Desfasurare
Made in Ro este o secventa din ceea ce se intampla in mintile noastre in timpul cursurilor, in afara lor si atunci cand lucram. Made in Ro este imaginea materializata a cautarilor noastre si a ceea ce se poate intampla cu ele in timp ce ne sunt educate "sensibilitatile" (talentele). Urmand acest drum, al studiilor universitare cu totii speram la o pregatire, care sa ne deschida drumurile proprii... Filmul incerca sensibilizarea numitului proces de stagnare, de plafonare, de demotivare a invatamantului universitar romanesc. Filmul este glasul intrebarii noastre. Nota : LOL
Date tehnice Filmul este conceput sub forma de manifest, din acest motiv proiectarea sa va fi insotita de cateva fise chestionar care vor fi impartite printre studenti. Acest chestionar este conceput in asa fel in cat sa dea glas ideilor studentilor despre o reforma a mediului universitar.
Fisele completate vor fi adunate si legate intr-un document revista a universitatii.
Flyer explicativ - continut
Filmul nu este un protest! Filmul reprezinta imaginea Studentului aflat in cautare.
Concluzie
Asadar madeinRo este un proiect care doreste sa afle cat mai multe despre identitatea organismului (format din studenti si profesori) cu care se identifica Universitatea Nationala de Arte Bucuresti. Acesta este un proiect care ajuta la formarea unei noi identitati a universitatii prin cunoasterea celor care studiaza in cadrul sau, prin urmare se urmareste Nota: "prin urmare se urmareste" Funny promovarea unei universitati deschise , cu standarde inalte si care dooreste sa se alinieze la noile criterii de formare profesionala si artistica, impuse de aderarea Romaniei la Uniunea Europeana Nota : Yeah right!
Filmul este doar un semn de ingrijorare din partea noastra a studentilor.
Nota: Of Of! Mai Mai!
PS. Promit sa postez si filmul. Sper sa il mai gasesc.
un zambet de felina neagra pazeste ostasii de culori ai aurorei. liberi undeva la capat de univers alergam inDoiti de soarta. un zambet de felina neagra ne deschide calea catre povestea unde "zana cea buna" si "pestisorul de aur" suntem chiar noi.
De cate ori inchid ochii si ma tem, imi imaginez rata galbena de cauciuc si pantofiorii rosii. Rata galbena de cauciuc pluteste calm si tacuta pe balta din punga din care tocmai am golit ciresele dupa ce le'am spalat. Pantofiorii rosii cu care sunt incaltata acum imi zambesc misterios , comunicandu'mi printr'o fraza muta calea pe care vom merge ca sa ajungem lanaga rata galbena de cauciuc. Clipesc, iar langa mine se afla un degetar imens care se deschide spre interior printr'o usa glisanta din fier forjat. In interior se afla o cutiuta pavata cu jeleu de banane. Pasesc spre acolo si observ un fel de panou cu butoane numerotate cu arome : vanilie, scortisoara, mosc, trandafir uscat, santal, si un singur buton pe care scrie nori de zahar (care pare cam prea mult folosit). Sunt tentata sa apas pe butonul din urma , insa ceva ma determina sa apas butonul trandafir uscat. Clipesc iar usa se deschide .. pasesc spre exterior unde un fior de rugina dulce-acrisoara imi cuprinde tamplele pana la ceafa. Inchid ochii si raman nemiscata o vreme, pana ce fiorul dispare. Locul asta unde ma aflu acum e necolor, iar cochilii imense de melci aurii tivesc ambele parti ale un drum.. Fac cativa pasi spre exterior iar cand mai clipesc o data ma trezesc din nou in acest lift de sentimente efemere.. Privesc panoul si apas butonul vanilie... o zdruncinatura si un glas de scriitor de basme imi spune soptit "Da, se afla o lume dincolo de aceste usi, chiar daca nu vrei sa o sti aceasta te va atrage violent inspre ea".. Deschid ochii si pasesc in afara , copacii in forma de bomboane pe bat si case de inghetata cu acoperis din cornet, glasuri de copii mergand pe bicicleta si o aroma puternica de vanilie care ma ispiteste sa raman aici.. Ma uit la pantofiorii mei rosii , iar ei imi zambesc de dans , atunci inchid ochi si ceva ma trage in sus , incep sa plutesc iar aroma de vanilie mi se confunda cu pielea, deschid ochii la gandul ca cineva lipseste de aici si iau contact cu podeaua liftului , moment in care ma bucur ca e de jeleu. Privesc oarecum inspaimantata dar in acelasi timp cu un sentiment de eliberare si bucurie panoul si apas butonul scortisoara.. ma foiesc de cateva ori in asternuturi de borangic de culoarea lavandei combinata cu cafeniu , incerc sa deschid ochii dar un sentiment de scortisoara imi inunda mintea iar imaginatia mea incepe trepidand sa imi dezvaluie cateva adevaruri : 3, surub, acadea, lant de bicicleta, pietricele roz, sunet de valuri. Un strop de miere imi cade pe frunte , iar trupul meu usor incepe sa simta violenta cu care rochita gri in care eram imbracta mai inainte , ma aducea spre nivelul urmator. Deschid ochii si imediat apas butonul santal.. Simt ca ceva ma apuca de maini si ma trage in afara. Nu vad prea clar ce e aici, doar o platforma imensa din lemn de abanos pe mijlocu unui lac de margele si o umbrela de catifea cu miros de santal plutind deasupra platformei. Alerg spre mijloc si ma agat de umbrela dupa ce stau o vreme nemiscata observ ca umbrela dispare , iar pesti albastrui incep sa sara printre margelele din sticla fina ... atunci ma cuprinde un sentiment de bucurie si implinire la gandul ca imi apartin .. ma intind pe lemnul caldut iar in acest moment o emotie de aer curat imi inunda toate nivelurile perceptiei .. ma simt amortita , iar trupul meu mentolat acum incepe sa alunece pe fulgi de timp ... un reflex intens de inspiratie ma trimite la loc in pantofiorii mei rosii. Atunci deschid ochii, imi aranjez rochita , imi verific culoarea buzelor si apas, inghitind o data, butonul mosc.. tresar, iar mainile care pana acum o secunda imi erau reci , se incalzesc usor , buzele incep sa simta nevoie de umezeala , iar ochii cu o secunda in urma larg deschisi se inchid strans si atunci in pieptul meu se detoneaza bomba de confetti sangerii care treptat imi inunda fiecare coltisor al trupului.. ma simt inecata de o emotie pe care nu pot sa o definesc, ma simt ca un om de zapada caruia ii place sa stea la soare.. Deschid ochii.. epuizata , inspaimantata dar libera mai privesc o data panoul si fara sa il ating se deschide usa liftului.. in fata vad un coridor , care la fiecare capat avea o pereche de trepte. Chiar in fata mea pe perete scria :< Ati ajuns la primul nivel al calatoriei dumneavoastra "Nori de zahar", aici veti primii toate instructiunile de care aveti nevoie pentru a nu intampina greutati la vizitarea celorlalte etape > pe o masuta in fata mea se afla (norocul meu), un bol cu margele de gheata .. iau cateva in mana , imi privesc pantofiorii rosii si imi doresc foarte mult sa ajung la rata galbena de cauciuc.. atunci un miros puternic de cirese imi inunda simturile, deschid ochii si iata rata galbena de cauciuc de la care imi voi lua ramas bun dupa jumatate de ora ... Clipesc!
